Sunday, November 9, 2008

Un înger


Un înger, un înger am avut
Dar când am greșit, imediat l-am pierdut.
O fată, o fată ca-n povești.
Era frumoasă, cum să n-o privești?

Cu buze moi de catifea
Care-ți cer să le săruți,
Ce n-ai face pentru ea?
Ce-ai putea tu să nu muți?

Ca smaraldul, avea ochii verzi
Și păr blond ca o rază de soare.
Așa o fată? Îți vine să crezi?
Calități ce doar un înger are.

Pentru o fată așa ca ea,
Tot ce e frumos ea are,
Chiar și munții i-aș muta.
Of, ce fată uimitoare !

Și deși îmi este greu
Să renunț la ea așa,
Eu o voi iubi mereu.
Sper că nu mă va uita.

Povestea unui frigider



Săracul frigider,
Era mare, alb, din fier.
De voiai să bei ceva
Imediat iți oferea.
Nimic cald, numai rece,
Ce să-ți fac? Las’ că-ți trece.
De vrei cald și n-ai de unde
Ia-ți cuptor cu microunde.
Dar tot mai mult găsești în el
Ca așa e cu un frigider.
Dar când el s-a învechit
Imediat a ruginit.
Ce poți face-acum cu el?
Ce poți face cu un frigider?

Pizza, my love !


Ești cumva un om normal
Și-ți dorești să fii uimit?
Vrei să fii tu mai special,
Să faci ceva mai diferit?
Atunci e clar ce tre’ să faci
Ca tu, cel vechi, să nu mai fie...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Du-te in bucătărie !

Te pui și faci un blat frumos,
Rotund, moale și pufos,
Și-apoi începi să pui pe el
Bunătați de fiecare fel.
Întâi pui suc de roșii dulci,
Întinzi și-apeși să intre-n blat,
Va deveni gustos și bun,
O să fie aromat.
Puțin salam și multă șuncă,
Doar nu suntem la regim,
Puțin curaj, puțină muncă
Și la sfârșit o să zâmbim.
Dar gata nu mai fii cioban,
Destulă carne că nu mai este,
Fi umpic și italian
Și pune mozarella peste.
La sfârșit punem usor
Deasupra, 3-4 măsline,
Se pun așa pentru decor,
Dar se și mănâncă bine.
Acum bagi totul în cuptor
Și așteptăm în jur de-o oră,
Dar timpul trece mai ușor,
E o ficțiune, de unde oră?
Deci oprește-l repede, nu sta
Că ia toată munca foc.
Și așa te poți distra,
E amuzant, e ca un joc.

Asta a fost rețeta mea
Care sigur te va schimba,
Și ca să fie știută-n lume,
Va trebui să-i dau un nume:

Deci param pam pam și-un strop de Sprite,
Te declar with all my might,
Înfometat from down to above,
Am să-ți spun...”Pizza, my love” !

Ești cumva un om special
Și mănânci acum o pizza?
Te bucuri că nu ești normal
Ca restul lumii fără pizza?
Atunci e clar ce tre’ să faci
Să nu rămâi doar cititor...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Adu-i o pizza la autor !

Saturday, November 8, 2008

Moon kiss


We were walking in the park
Holding hands, late at night.
We were alone, it wasn’t dark,
We had the moon, we had our light.

And then, she stopped and looked at me,
The full moon was shining above,
I was happy, who wouldn’t be?
From that moment I was in love.

Then I knew with all my might,
That was my chance, I couldn’t miss,
And so, it happened, late at night,
We had the moon, we had our kiss.

Later that night I took her home,
And then she told me that we’re a lie:
“I made a mistake, leave me alone!”
I said good night, she said good bye.

Now I’m waiting for her, my light,
Hoping to get the one thing I miss,
Standing alone, in the dark, at night,
Hoping to get another moon kiss.

Mâine e Crăciun


Copiii stau cuminți în pat
Azi, în seara de Ajun
Ei știu că Moșul va veni
Ei știu că mâine e Crăciun.

Moș Crăciun în sanie urcă
Va intra pe porți pe uși
Cu un sac cam mare-n cârcă
Ajutat de spiriduși.

Când ajunge lângă brad
Cel în roșu îmbrăcat
Roagă-te să-ți dea cadoul
Darul cel mult-așteptat.

Vor veni colindători
Pe noi toți să ne încânte
Cu colinde și cu flori,
Să zâmbească, să ne cânte.

Copiii stau cuminți în pat
Azi în seara de Ajun
Ei știu că Moșul va veni
Ei știu că mâine e Crăciun.



Gastronomie


O poveste am să-ți spun
Și cuprinde tot ce-i bun.
O mâncare delicioasă
O să ai la tine acasă.
Dacă faci exact ce zic
O să-ți spun ce-am pregătit.
Și acum haide la treabă
Doar că tre’ s-o faci în grabă,
O să faci azi o friptură
Și cu multă garnitură,
Vei pune și murături,
Asta trebuie la fripturi.
După ce bagi tot în gură
Poți să faci și-o prăjitură,
Cu friscă și ciocolată
Ca să fie aromată.
Acum ai o masă gustoasă
Și cu drag îți spun “La masă !”.
Asta-i tot, am terminat,
Nu-i așa că ne-am distrat?
Vezi ce masă minunată
Pregatită dintr-o dată?
Și acum…o întrebare
Înainte de plecare:
Crezi că poți la fel de bine
Fară sfaturi de la mine?

Doar doi... doar noi

Când sunt singur și mă gândesc:
Ce să fac s-o cuceresc?
Cum să fac să-i dovedesc?
Cum să-i spun că o iubesc?

Căci ea nu știe ce-mi doresc,
Ea nu știe cum o privesc,
Și tot încerc s-o cuceresc,
Dar ea nu știe c-o iubesc.

Ea are un chip, un chip ceresc,
Când o vad mă-ndrăgostesc
Și doar cu ea vreau să trăiesc,
Doar cu ea pot să zâmbesc.
Și când cred că reușesc,
Ea pleacă…unde greșesc !?

Of, încep să obosesc,
Poate doar mă amăgesc,
Ce să fac? Să mă opresc?
Pot trăi doar s-o privesc?

Nu ! Nu mă pot opri !
Am să lupt pentru-amandoi.
Am să lupt până vom fi,
Doar doi…doar noi.

Cine?


Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și iți face numai bine?

Cine e acea persoană
Ce te apară de rău,
Ce te scoate din capcană
Și te-ajută mai mereu?

Cine poate fi acesta?
Cine e, aș vrea să știu?
Ca să-l răsplătesc și eu,
Ca și el aș vrea să fiu.

Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu știi dragă cititor?
Imediat să mă anunți, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulțumesc și eu, înainte ca să mor.

Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?

Cinci anotimpuri


Uneori sunt ca toamna.
Aștept să-mi cadă frunzele
Și să uit tot ce-am pierdut,
Să uit și toate luptele,
Să uit tot ce-am făcut.
Și aștept să-mi iau zborul,
Să zbor în altă țară
Până când m-apucă dorul
De-o viață-așa amară.

Alteori sunt ca iarna.
Încetez să mai iubesc
Și-ncep să văd în ceață,
Și fac tot ce nu-mi doresc
Cu-o inima de gheață.
Iar când regret și mă opresc,
C-am facut tot ce mă doare,
Acopăr tot ca să-ncălzesc
Cu-o pătură albă, mare.

Câteodată sunt ca primăvara.
Ascult cântecul unei păsări
Și încerc să îi șoptesc
Să anunțe lumea-ntreagă
Că încep să înfloresc.
Și încerc să dovedesc
Că am inima-n culori,
Mereu bună și deschisă
Ca un câmp, plin de flori.

Apoi sunt ca vara.
Stau, mă uit și mă-ntristez,
Și-mi tot spun că îmi va trece,
Apoi mă-ntreb, oare visez?
Dacă-i cald de ce mi-e rece?
Și stau singur într-un loc,
Având în suflet numai patimi,
N-având vise, chiar deloc,
Plângând mereu, dar fără lacrimi.

Acum sunt ca mine.
Visez, ascult, sunt iubitor,
Răspund mereu la ajutor,
Nu mai plâng, mereu zambesc,
Căci am tot ce îmi doresc.
Avănd în suflet doar iubire
De cum am fost, e-o deosebire.
Asta-i viața ce-o trăiesc,
Asta-i viața ce-o iubesc.


Ce-ți rezervă viața?


Să iubești, să plângi, să râzi
Să ai inima ca gheața,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ți rezervă viața?

Să devii un doctor bun?
Să devii electrician?
Să devii doar un nebun?
Sau să fii bogat în bani?

Dar nu trebuie să știm
Un răspuns la întrebare
Ce vom face? Ce-o să găsim?
Ce vom deveni noi oare?

Tu, iubite cititor,
Fă-ți un mare viitor
Să nu urăști, să nu fugi,
Să nu ucizi, să nu distrugi.

Căci vezi tu, dragă copilaș,
Poți rămâne sau pleca,
Poți să faci ce vrei în viața
Că alegerea e a ta !

Tu, iubite cititor,
Să nu mai strigi dup-ajutor,
Luptă mult și luptă bine
Chiar dacă nu-ți convine
Dar să nu renunți deloc
C-o să ai parte de noroc
Și să nu faci în exces
C-o să ai parte de success.

Deci nu-i nevoie de destin
Să ne spună doar minciuni,
Să ne spună ce-o să fim,
De-om fi răi sau de-om fi buni.

Să iubești, să plangi, să râzi
Să ai inima ca gheața,
Să salvezi, să distrugi, să fugi
Ce-ți rezervă viața?

Broken heart

-Good bye !
She said on the bus.
-We’re a lie !
She said about us.
-But wait !
I grabed her hand.
-It’s not too late
To start again.
-You’re a fake,
Don’t even start.
You only take,
You broke my heart !
-Forgive me !
I started to cry.
-Don’t leave me !
Don’t say good bye !
-You’re crazy !
She yelled at me.
-And too lazy.
She started to see.
-I’ll change,
From down to above.
It’s strange,
I thought we were in love.
-We’re a lie !
She yelled again.
-Good bye !
And took her hand.

She went through the door
And life became harder.
I loved her before
And she left me there to suffer.


Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.

Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
“De ce fac toate astea numai pentru ea?”
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea !

Deci ca să-ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca să-ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre’ s-o spun: te iubesc !

Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
“De ce faci toate astea numai pentru ea?”
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndragostit, asta-i dragostea !

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?

Alfabetul meu secret


Mă uit la tine cum zâmbești,
Dându-mi seama ce gândești,
Și-ascult cum tu îmi ceri în față
Să-ți spun un alfabet din viață.
Zâmbesc și eu, mă uit la tine
Cum te-așezi lângă mine,
Și-ncep să-ți spun așa ușor
Alfabetul următor:

Ascult tot ce tu îmi spui,
Bat momentele în cui,
Cresc gândindu-mă la noi,
Doar la tine, doar noi doi.
Eu zâmbesc cand tu zâmbești,
Fac mereu tot ce-ți dorești,
Gândesc exact cum tu gândești,
Iubesc tot ce tu iubești.
Jocul nostru plin de vise
Lungi, eterne și deschise,
Mintea noastră l-a creat,
Noi-l vom face-adevărat.
Oricâte drumuri eu aș lua,
Privirea ta mă va ghida,
Realizând ce mi-am dorit,
Să te iubesc, să fiu iubit.
Și-ți șoptesc acum secrete,
Taina mea fără perete,
Țelul meu în această viață,
Urma ascunsă-n foc și gheață,
Visul meu ce ți-l șoptesc,
Zâmbind îți spun: te iubesc!

Acum aștept să-mi spui ce crezi,
Ce-ai vazut și-acum ce vezi.
Dar ea nu-mi spune nici o părere,
Nici ce-a văzut, nici ce vede,
Ci doar mă roagă să-i repet
Din nou, același alfabet.

Aiureli cu marțieni


A fost odată ca-n povești
Din rude mari împărătești
Apărut ca din ghiveci
Un mic marțian de trei cinci zeci.
Are și un nume, dacă vreți să-l știți,
Vector îl chema, Vector Pripici.
Cică era rege, îi conducea pe marțieni
Din palatul său de la Urzicieni.
Într-o zi cu ceață acesta s-a trezit
S-a dus la marțieni și le-a poruncit:
-Poporul meu verde, am visat urât
Că un pământean beat, m-a omorât.
Acum știți ce aș vrea? Să-i termin pe toți,
Oricum Pământul e plin numai de hoți.
Așa că, să mergem frații mei, nu mai stați pe jos
Nimeni nu mă omoară cand eu visez frumos !
Și-au plecat cu toții, chiar și ultimul marțian,
Să îi dea o lecție fiecărui pământean.

-Stația Pământ ! s-a auzit cu silă.
-Gata prieteni, să nu aveți milă !
Ajunși pe Pământ s-au îndreptat spre pământeni,
Se credeau speciali că ei sunt marțieni.
Pământenii râzând le-au spus chicotind:
-Voi sunteți nebuni, încă nu e Haloween !
Vector scoate arma și trage furios
Spre un om cam gras ce statea pe jos,
L-a ras umpic în cap și l-a lăsat chel,
Așa a văzut lumea de ce-i în stare el.
Lumea s-a panicat, ce să facă oare?
Știau că marțienii vroiau să îi omoare.
Apoi au început să fugă, fugeau de marțieni
Știau că nu au șanse, doar sunt pământeni,
Dar dintr-o dată: -Stop! Vector s-a oprit
A văzut o fată și s-a-ndrăgostit,
De o pământeancă, așa e, nu glumesc,
S-a apropiat de ea și i-a spus: -Te iubesc !
Apoi Vector a îngenunchiat și i-a spus așa:
-Frumoasă pământeancă, vrei să fii soția mea?

Ce mai întrebare, a fost chiar ciudat
Dar și mai ciudat a fost ce-a urmat,
Fata nu a stat mult și i-a răspuns imediat:
Da! Sigur că da! Te iubesc cu adevarat!
Apoi au plecat pe Marte și s-au căsătorit
Până la adânci bătrâneți au trăit.
Și astfel acum, când povestea ia sfarșit
Trebuie să vă spun că nimeni n-a fost ranit,
Nici măcar grăsanul care a rămas chel
Pentru că din fericire a avut peruca la el.